- eroáre
- s. f., g.-d. art. erórii; pl. eróri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
eroáre
Look at other dictionaries:
eroare — EROÁRE, erori, s.f. 1. Cunoştinţă, idee, părere, opinie greşită; ceea ce e greşit; greşeală. ♢ expr. A induce (pe cineva) în eroare = a înşela, a amăgi. 2. Falsă reprezentare asupra unei situaţii de fapt ori asupra existenţei unui act normativ. ♢ … Dicționar Român
induce — INDÚCE, indúc, vb. III. tranz. 1. A împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru. ♢ expr. A induce în eroare = a înşela, a amăgi. ♦ (log.) A face un raţionament inductiv. 2. A produce un câmp electric prin inducţie electromagnetică. [part.… … Dicționar Român
anacronism — ANACRONÍSM, anacronisme, s.n. Nepotrivire sau confuzie între fapte, evenimente etc. şi epoca în care sunt plasate; introducere în prezentarea unei epoci a unor trăsături din altă epocă. ♦ Fapt, obicei sau opinie perimată. – Din fr. anachronisme.… … Dicționar Român
cacealma — CACEALMÁ, cacealmale, s.f. (La jocul de cărţi) Inducere în eroare a adversarului, căruia îi laşi impresia că ai cărţi mai bune decât ale lui. ♦ p. gener. Păcăleală, înşelăciune. – Din tc. kaçirma Trimis de viorelgrosu, 26.01.2003. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
erezie — EREZÍE, erezii, s.f. 1. Doctrină sau credinţă religioasă care ia naştere în sânul unei biserici, abătându se de la dogmele consacrate şi care este condamnată de biserica respectivă. 2. fig. greşeală, eroare, rătăcire. – Din fr. hérésie, lat.… … Dicționar Român
greşeală — GREŞEÁLĂ, greşeli, s.f. Faptă, acţiune etc. care constituie o abatere (conştientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (şi care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; (concr.) ceea ce rezultă în … Dicționar Român
metacronism — METACRONÍSM, metacronisme, s.n. Eroare de dată prin postdatare. – Din fr. métachronisme. Trimis de LauraGellner, 28.05.2004. Sursa: DEX 98 metacronísm s. n., pl. metacronísme Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
paralogism — PARALOGÍSM, paralogisme, s.n. Raţionament fals făcut din neştiinţă, fără intenţia de a induce în eroare. – Din fr. paralogisme. Trimis de laurap, 26.11.2002. Sursa: DEX 98 paralogísm s. n., pl. paralogísme Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
rătăcire — RĂTĂCÍRE, rătăciri, s.f. Faptul de a (se) rătăci. ♦ fig. Întunecare a minţii, pierdere a facultăţilor mintale; nebunie. ♦ fig. Greşeală, eroare. – v. rătăci. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂTĂCÍRE s. 1. v. hoinăreală. *2.… … Dicționar Român
sofism — SOFÍSM, sofisme, s.n. Silogism sau raţionament corect din punct de vedere formal, dar greşit din punct de vedere al conţinutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesenţiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a… … Dicționar Român
